Cele 7 taine imuabile ale PR-ului…Ca tot vine All Ries la Bucuresti :)

2. Ce se intampla, de fapt, cand s(o)coti o idee?

3. Unde o plasezi, cui o vinzi?

4. Cand e cel mai bine sa o lansezi pe piata?

5. Cum o pui in practica?

6. Cu cine lucrezi la implementarea ei?

7. Cat dureaza efectele unei idei creative?

 

 

Flash mob sau farewell photo session cu …urechi

Daca imi spunea vreo duduita cu veleitati de clarvazator acum vreo saptamana ca la momentul prezent voi tasta intr-o frenezie, pe un fundal sonor asigurat de Michael Jackson cu a lui “Thriller”, cuvinte lacrimogene despre o sedinta foto de farewell pe ritmuri de jazz vechi, ii sugeram sa investeasca intr-o vacanta la Polul Nord sa studieze mai bine bolta cereasca de acolo. Si, totusi …

 

…s-a intamplat ca lunea asta, asa ca sa incepem saptamana intr-un (alt) mod neconventional si ca sa pastram amintirea plecarii fetelor (Delia si Roxana) intr-o nota amuzanta, am pregatit o surpriza cu urechi, mustati, un casetofon vechi purtat pe umar din care “tasneau” “valuri” de jazz.

Asa…

 

 

…ne-am luat la revedere de la Delia si Roxana, care au ales sa studieze tainele comunicarii la Barcelona….da, Barcelona, printre cladiri marca Gaudi, fructe de mare mereu proaspete, pahare cu Sangria si, evident, manuale care mai de care mai savuroase.

Daca, in mod normal, ultima zi intr-un loc placut, antrenant descris ca o “a doua casa” (cum spunea Delia) evoca un cocktail amar de drame, lacrimi, tristete si altele din acelasi registru telenovelistic, aceasta ultima zi a fetelor la Lowe PR a fost un moment hazliu si memorabil demn de o carte de “amintiri din copilaria mea de PR-ist”.

Feedback-ul primit in urma evenimentului care nu a necesitat un clasic follow-up, ca sa revin la termeni din domeniu, a constat in pupaturi, imbratisari si coplesitoare cuvinte de multumire. Pana la urma, tot s-a lasat cu plans, dar de tipul “plansu’-rasu’” sau viceversa.

 

 

 

 

Le uram fetelor up-gradare placuta in Barcelona in ce priveste sfera cunostintelor de comunicare si multe experiente interesante si surprinzatoare si le trimitem muchos besos pe cale virtuala.

Cool hunting sau vanatoarea de neobisnuit

Un nou domeniu, subiect de studiu si totodata o meserie emergenta este cool hunting-ul. Adica un domeniu cool despre ceea ce este latent si cool in societate. Cum sa rezisti sa nu te implici intr-o asemenea activitate? Cum sa nu te implici in ceva util si interesant indiferent de formatia profesionala si locul de munca?

Avand in vedere calitatea de “nou-nascut” a domeniului, cunostintele despre acesta sunt si ele inca neclare si in curs de sedimentare si raspandire mai ales in randul tinerilor, care, ca sa folosim si un cliseu, sunt intr-o cautare constanta de noutati si trenduri.

In principiu, asa cum evoca si denumirea, cool hunting-ul se refera la cercetarea si descoperirea a tot ce este fresh, revolutionar, inovativ in arii precum design-ul, gadgeturile, arta, carti, lifestyle sau cluburi in diverse spatii culturale sau geografice mai mult sau mai putin extinse.

 

Si se facu PR…

PR-ul a venit din nehotarare…

 

In clasa a XI-a, am inceput sa ma gandesc la admiterea la facultate, nu neaparat din nerabdare ci mai mult din teama de a nu ramane nehotarata pentru totdeauna.

 

Nu aveam nici o idee despre cum ar trebui sa se contureze viitorul meu academic sau profesional, stiam doar ca scriam frumos si eram buna de gura…asa zicea lumea. Nu imi placea nimic din ceea ce faceau oamenii in jurul meu si nu imi gasisem inca un model cu care sa ma identific. Totusi, pentru ca ma fascina accentul profesoarei mele de engleze, m-am apucat sa invat engleza si m-am pus pe asteptat IMBOLDUL.

 

Si se facu PR…

 

De ce imi incep povestea despre PR astfel? Pentru ca ea urmeaza un fir diferit de al altor povesti; noi, cei care am ales facultatea de comunicare, aveam atunci prea putin din siguranta celor care alesesera medicina sau dreptul…

 

Noi eram visatorii, idealistii, poetii fara cauza, in cautarea unei vocatii noi, pe masura exaltarii noastre. Cred ca istoria aceasta a primilor studenti la comunicare, este de fapt o reflexie in oglinda a ceea ce PR-ul traieste astazi…

 

Pot spune ca PR-ul m-a ales. Pentru imaginatie si curaj poate…

 

Ne sunt tuturor familiare intrebarile iscoditoare de dupa admiterea la facultate: Ei si ce o sa iesi dupa ce termini?

Pentru mine intrebarea asta a fost un perpetuu exercitiu empatic; de fiecare data am fost nevoita sa raspund altfel, in functie de interlocutor.

Ceea ce nu imi place este ca acelasi exercitiu este si astazi parte a misiunii mele de socializare. Dupa caz, eram fie o specie aparte de jurnalist, fie purtator de cuvant, fie publicitar.

 

Stiti ce nu inteleg, de ce asteptam ca marea multime sa stie ce inseamna PR-ul cand noi insine ne-am chinuit ceva timp sa-l intelegem? De ce ajungem precum cizmarul care umbla descult si nu coagulam o campanie mare de PR despre PR?

 

Voi continua firul povestii oprindu-ma la primul contact cu agentia, cu virusul care ne-a fost injectat strop cu strop pe parcursul tuturor anilor de facultate. Poate acesta a fost cel mai bun lucru pe care l-au facut profesorii pentru noi: ne-au creionat in minte spatiul mitic al agentiei de comunicare si ne-au facut sa ne simtim datori sa ne zbatem, sa vedem intr-un stagiu de practica o recompensa mai mare decat orice bursa. Sa fi fost vorba de modestia celor constienti ca dincolo de teoria din import, lumea reala din agentie ne rezerva cu totul alte realitati?

 

Cert este ca in vara in care a inceput marea cautare, am trimis sute de mailuri la agentiile din bucuresti iar mitul a inceput sa se dovedeasca usturator, real: nimeni nu parea interesat in a primi studenti sa invete si sa munceasca. Exista un spirit de casta in industria publicitatii si comunicarii, un spirit pe care vreau sa il trag de putin urechi…chiar daca sunt inca mica.

Cu toate acestea as vrea sa demontez mitul agentiei intangibile. Este inca loc pentru multi specialisti buni, pentru entuziasm si creativitate. Pana la urma lupta este cea care da savoarea succesului.

 

Piata de PR este frumoasa si incitanta, aici pentru noi, dar poate fi frumoasa si pentru cei din afara ei; eu nu cred in modestia celor neintelesi, eu cred intr-o lume care ne poate vedea interesanti asa cum suntem si care ne poate oferi oameni buni alaturi de noi in lupta pentru transparenta. Astept campania pentru PR, astept mai multi specialisti din agentii in universitati si astept mai multe carti savuroase despre PR, scrise de noi…

 

La drum ciresari!!!