20 de ani de la caderea ZIDULUI
Pana anul trecut in octombrie, cand am fost in Berlin, nu m-au impresionat extrem de tare informatiile pe care le citisem despre istoria acestui oras/ popor. “Ich bin ein Berliner” sau “Mr. Gorbaciov, tear down this wall!“ nu sapasera inca in mine urmele unor intrebari neraspunse nici pana acum. Dar odata ce le vezi cu ochii si le simti cu mintea si cu sufletul, Brandenburg Tor, Checkpoint Charlie, Pariser Platz, Holocaust Memorial iti raman agatate de creier si nu te mai lasa in pace. Si asa se face ca acum am noptiera plina de carti despre Berlin, SS, Himmler, lagarele naziste, perioada razboiului rece, Planul Marshall, din care citesc haotic, random, in disperare. Si in loc sa ma luminez, imi apar alte intrebari, frustrari, negari.
Acuma inapoi la PR: nemtii au o istorie a PR-ului extrem de bine structurata si acumulata cu cap, iar creativitatea lor e fara dubiu dublata de o doza mare de tot de seriozitate. Si asa se face ca avem ce invata de la ei, totul e sa si vrem.
De o luna de zile ma delectez urmarind mega campania dezvoltata pentru aniversarea a 20 de ani de la caderea monstruosului zid: expozitiile de fotografie in aer liber in Alexanderplatz, baloanele rosii cu heliu care vor marca info boxurile itinerante, concertele de muzica clasica, dar si Bon Jovi si U2, Angels above Berlin (o inovatie a instalatiilor teatrale cu statui vii), proiectul Wall of Sound, expozitiile de arta contemporana pe tema „Ce vine dupa?” si mega-tactica stradala de recreare a zidului (deja celebrul domino de aproape 2km lungime, la a carui constructie au contribuit elevi din toata lumea), toate construiesc o campanie geniala de PR, orchestrata cu maiestrie si care va deveni, probabil, studiu de caz in scolile de PR.
Ah, inca ceva: in curand aniversam si noi 20 de ani de la revolutie … 